„A conduce şi a învăţa nu sunt disociabile.”

Orice proces, în care sunt implicați oamenii, solicită, din partea celui care conduce, un efort intelectual și unul volitiv.

Succesul unui proces de management se bazează pe echilibrul dintre știința procesului și arta motivării oamenilor.

Managementul unei afaceri presupune un drum de parcurs între înțelegerea viziunii și determinarea oamenilor să se angajeze conștient și total în acțiune.

Pașii recomandați pentru performanță în management sunt: decizie, comunicare, planificare, organizare, conducere, control, iar realizarea acesteia se bazează pe o ascensiune permanentă în dezvoltare, motivare, delegare, eficientizare, auto-dezvoltare și  leadership.

Decizia este o hotărâre care are la bază obiectivul dorit a fi îndeplinit, se bazează pe rezultatele analizei situației, estimării capabilităților organizației, pe analiza opțiunilor și se transformă într-un element imperativ și necondiționat.

Decizia poate fi una manifestată ca intenție într-o viziune, poate fi o sarcină clară ori poate fi rezultatul muncii unei echipe.

Decizia poate fi, uneori, și una determinată de schimbări ale contextului și în acest caz ea se bazează mai puțin pe analize și mai mult pe intuiția unei persoane cu multă experiență.

Decizia trebuie să răspundă la trei întrebări, de ce, ce și cum se dorește acțiune.

Răspunsul la întrebarea „de ce” va face ca oamenii să înțeleagă care este motivul pentru care decizia a fost adoptată.

Răspunsul la întrebarea „ce” va oferi principalele elemente de îndrumare în transformarea intenție în pași de acțiune.

Răspunsul al întrebarea „cum” va clarifica modul în care fiecare pas se transformă în sarcini pentru oameni.

Comunicarea deciziei este unul dintre pașii importanți pentru că are influență asupra modului în care oamenii vor reacționa, vor înțelege rolul pe care îl au și vor contribui la completarea răspunsurilor la întrebările „ce”  și „cum”.

Transparența în comunicarea deciziei este un amplificator pentru motivarea oamenilor în sensul în care ei au posibilitatea să afle înainte de declanșarea celorlalte procese, modul în care ei vor fi angajați, vor fi responsabilizați, vor avea satisfacții ori vor asuma suferințe.

Comunicarea nu înseamnă monolog managerial așa cum nu presupune nici dezbateri sterile.

Comunicarea presupune enunțarea decizie atât ca necesitate cât și ca element volitiv și aplicabil.

Comunicarea înseamnă un timp pentru ca oamenii să analizeze și să înțeleagă modul în care decizia produce efecte în organizație dar mai ales asupra individului.

Finalul comunicării este marcat de ascultarea opiniilor oamenilor, includerea sau excluderea lor, într-o formă argumentată.

Rezultatul comunicării deciziei trebuie să fie înțelegerea clară a modului în care fiecare persoană va asuma un rol în „ce se va face” ori în „cum se va face”, reducând cât se poate de mult neîncredere ori defetismul.

Planificarea este un proces care transformă decizia într-o opțiune lucrativă.

Procesul de planificare presupune stabilirea unei relații foarte clare și eficiente între actori și acțiuni.

În procesul de planificare se urmărește obținerea răspunsurilor la întrebările: cine, ce, unde, când și de ce va face o anumită activitate.

Rezultatul planificării va fi un plan de acțiune dar și o matrice de sincronizare a acțiunilor ca formulă de intervenție și coordonare.

În procesul de planificare accentul se pune pe realizarea unui echilibru între potențialul individului, responsabilitățile stabilite pentru sau asumate de către acesta și resursele pe care le are la dispoziție.

Un planul de acțiune eficient are trei caracteristici principale și anume are obiective clare și încadrate în timp, stabilește care sunt prioritățile în desfășurarea activităților și este adaptabil la schimbare, în sensul în care include planuri de contingență (criză), ca secvențe nedezvoltate dar utilizabile la nevoie.

Organizarea, ca proces, este stabilirea clară a sarcinilor în spațiu și timp, în raport cu rezultatele așteptate și cu resursele la dispoziție.

Organizarea poate fi una clasică, în care oamenii sau structurile execută sarcini simple pentru care au fost desemnate și pe task-force ori grupuri de lucru temporare, pentru  sarcini speciale.

Organizarea eficientă solicită o mare atenție pentru etapele în care se derulează procesul în sensul în care structurile trebuie să înțeleagă, să accepte și să acționeze, în diferite etape de acțiune, fie în postura de „structură sprijinită”, fie în postura de „structură de sprijin”.

Procesul de organizare trebuie să fie unul flexibil și care ține cont de principiul de repartizare a responsabilităților individuale, cel desemnat să știe ce trebuie făcut, să fie cel mai bun pentru sarcină și mai ales să aibă abilitatea de a face ceea ce trebuie făcut.

Un punct important în proces îl are organizarea conducerii în sensul în care sunt stabilite momentele în care decizia se poate schimba și cine este cel care va lua decizia și mai ales care este structura de informare cu privire la rezultatul acțiunii.

Conducerea este știință atunci când abordăm modul în care este gândită și este artă atunci când abordăm modul de manifestare.

Conducerea presupune urmarea unui traseu de sus în jos și invers, de la macro la micro-management sau, în cazul structurilor construite ca rețele, un drum între nodul central și nodurile importante, pe momente ale aplicării planului.

Procesul de conducere nu se confundă cu actul de control și solicită atât un permanent flux de informații de jos în sus cât și un feed-back permanent de sus în jos.

Indiferent că structurile sunt ierarhice ori în rețea, conducerea trebuie să aibă niveluri clare de decizie și mai ales să aibă niveluri clare de autoritate.

Conducerea este procesul marcat profund de calitățile managerului și cele mai mari pericole la adresa acesteia este centralismul și autoritarismul.

O conducere eficientă este aceea în care planificarea este centralizată iar aplicarea planului se face în formulă descentralizată.

 Controlul este un proces de armonizare a elementelor de plan și nu trebuie confundat cu controlul calității.

Procesul de control ar putea fi definit ca o acțiune de coordonare a activității pentru prevenirea sincopelor ori pentru punerea în aplicare a planurilor de contingență (criză).

Controlul planului solicită realizarea unei matrice de sincronizare în cadrul căreia sunt stabilite pe etape ori pe zile, care sunt actorii, care sunt acțiunile și care sunt efectele/rezultatele așteptate.

Cu ajutorul acestei matrice se poate urmări dacă activitățile se desfășoară în graficul stabilit, se pot emite avertizări timpurii cu privire la ritmul de desfășurare a acțiunilor, se pot identifica momentele critice și punctele importante de decizie.

Controlul se manifestă atât prin sincronizare cât și prin prezența în teren, în locurile de desfășurare a acțiunii, pentru a înțelege și a interveni pentru reglarea proceselor ori pentru trecerea pe planurile de contingență.

Știința în procesul de management se centrează pe context, pe procese și mai puțin pe oameni și de aceea este necesar ca procesul de management să fie augmentat prin dezvoltare, motivare, delegare, eficientizare, auto-dezvoltare și  leadership.

Aceste elemente pot provocări din cadrul extern al organizației dar pot fi și fi trăsături ale unui manager eficient.

Dezvoltarea organizației este un imperativ al economiei de piață dar și un efect al tehnologizării societății.

Dezvoltarea presupune schimbare iar schimbarea, ca proces, este determinată de dorință dar și de rezistența la schimbare.

Procesul de dezvoltare presupune parcurgerea unor etape ca țin de nevoie, de context, de procese și de oameni.

Identificarea nevoii de dezvoltare se realizează prin mimetism social, atunci când organizația nu-i identifică rolul și locul în viitor  ori prin dorința de a deveni lider în piață.

Dezvoltarea presupune identificare a unor trăsături ale viitorului și construirea unor variante de construire a acestor trăsături.

Dezvoltarea proceselor presupune o acțiune de analiză a realității cu accent pe eficientizare și mai ales pe combinația între acțiunea umană și tehnologie.

Dezvoltarea umană este unul dintre cele mai dificile acțiuni pentru că ea se îndreaptă extrem de mult spre emoții deși ar trebui să fie un proces rațional.

Dezvoltarea oamenilor este unica opțiune pentru dezvoltarea proceselor și contextului și trebuie realizată nu doar cu scopul eficientizării afacerii cât cu scopul dezvoltării societății.

Motivarea oamenilor nu trebuie confundată cu motivația oamenilor pentru că prima ține de organizație iar a doua de individ.

Motivarea presupune un act de înțelegere a nevoilor individului în raport cu organizația și identificarea formulele de lucru pentru ca acesta să fie mai eficient și mai loial.

Rezultatul unii proces corect de motivare este construcția unui mediu în care potențialul individual multiplicat de motivația personală  să fie lipsit de interferențe negative.

Motivarea oamenilor este diferită, de la individ la individ, mergând de la beneficii materiale, la dezvoltarea carierei ori la satisfacerea unor emoții care țin de apartenența la grup ori la recunoașterea meritelor.

Delegarea este o trăsătură urmărită de către managerii eficienți și are la bază transferul de autoritate și resurse dinspre vârf spre bază.

Delegarea nu presupune renunțarea la responsabilitate asupra rezultatelor obținute de persoana delegată și nici de responsabilitatea legală.

Delegarea are la bază încrederea în capacitatea cognitivă și atitudinală a celui delegat.

Delegarea, ca exercițiu, începe identificarea persoanei, delegarea unor  sarcini simple, feed-back și apoi trecerea la sarcini complexe.

Un instrument important pentru întărirea stimei de sine a persoanei delegate este permanentul feed-forward, adică dialog constructiv pentru identificarea celor mai eficiente forme de manifestare a delegării.

Eficientizarea poate presupune atât înlocuirea muncii omului cu cea a roboților, așa cum poate fi și identificarea unor soluții pentru ca resursele să fie utilizate cu o cât mai mare valorificare.

Eficientizarea unei activități poate fi realizată atât prin studii pentru sisteme tehnice cât și prin dialog în echipă, folosind metode de provocare a gândirii creative.

Rezultatul procesului de eficientizare ar trebui să fie rezultat maxim cu resurse umane, materiale și de timp, cât mai mici.

Eficientizare înseamnă că se respecte cerința, omul potrivit la locul potrivit și în momentul potrivit.

Eficientizarea nu înseamnă doar procese și proceduri ci și cerința ca fiecare activitate să fie centrată pe oamenii care știu, sunt în măsură și vor să facă lucrurile bune și să le facă bine.

Auto-dezvoltarea este un concept volitiv, specific unui procent de 15% din populație și presupune dorința unui individ de a fi util mediului în care trăiește.

Auto-dezvoltarea este un proces în care individul conștientizează ce rol are într-o structură, identifică nevoile structurii și modul în care el poate satisface o parte din aceste nevoi.

Autodezvoltarea presupune un comportament bazat pe empatie, pe comunicare permanentă și mai ales pe o recunoaștere a limitelor profesionale și umane.

Auto-dezvoltarea individului are ca rezultat dezvoltarea organizației și trebuie să fie un proces bazat atât pe perspectivele raționale date de profesie cât și pe cele emoționale date de dorința de a ajuta.

Leadership-ul este, așa cum subliniam la început, o trăsătură de bază a unui manager pentru că ea augmentează actul de conducere.

Leadership-ul presupune adoptarea unui stil de conducere care să determine oamenii să înțeleagă, asimileze, conștientizeze și să acționeze pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor.

Leadership-ul presupune trecerea de la direcționarea oamenilor și proceselor la dialogul cu oamenii pentru optimizarea proceselor.

Leadership-ul nu presupune renunțarea la disciplină doar că aceasta este asumată ca fel de a fi și nu este impusă autoritar.

Leadership-ul presupune empatie față de cei conduși dar nu se confundă cu scutirea de sarcini ori cu tolerarea lipsei de profesionalism.

În concluzie cred că un bun manager știe care sunt etapele unui proces, este dispus să utilizeze cele mai noi și eficiente instrumente pentru a face ca o acțiune să fie de succes.